Trebuie să vă salvați copilul?

Ca părinte și consilier de părinți, am observat mai multe moduri prin care am împiedicat progresul și maturitatea copiilor noștri. Iar unul dintre ele este încercarea de a-i salva, de fiecare dată când au probleme.

Un tată pe care l-am consiliat recent avea o problemă cu fiica lui de 24 de ani. Ea locuia, încă, cu mama ei, refuza să-și caute de lucru, nu vroia să-și termine studiile – practic, trăia pe cheltuiala mamei, care muncea din greu ca să-și poată plăti facturile de întreținere a casei. În afară de faptul că, încă, locuia cu mama ei și nu vroia să ajute la plata facturilor, dorea ca mama ei să-i dea bani de țigări, alcool și de ieșire cu prietenii.

Din când în când, avea probleme – fie deoarece avea nevoie de bani pentru ceva și nu-i avea, fie pentru că împrumuta bani de la cineva și era sub presiune, să dea banii înapoi. Indiferent de situație, de obicei se ducea la mama ei și-i spunea: „Am nevoie de bani pentru…”. Mama ei, printre strigăte și mustrări, ajungea, întotdeauna, s-o ajute. Mamele și tații de acest gen sunt ceea ce eu numesc „salvatori” ai copiilor lor. Ei cred că, dacă nu-și scapă copilul de probleme, ceva groaznic i se va putea întâmpla.

Orice părinte are un instinct salvator. E foarte firesc să vrei ca copilul tău să fie bine și în siguranță. Diferența e că părinții buni învață să nu-și scape copiii de toate problemele și de orice impas în care au intrat. Ei înțeleg că, una dintre cele mai eficiente lecții de viață pe care le-o pot da copiilor este să-i lase să sufere și să înfrunte consecințele acțiunilor lor, din când în când.

Dacă ați făcut această greșeală, încetați să mai fiți salvatorul copiilor dumneavoastră. Rolul pe care-l aveți este să-i învățați ce este corect și să trăiți ce-i învățați (să le dați un exemplu). Iar rolul lor este să urmeze ce-i învățați, pentru binele lor.

Iar dacă nu o fac, lăsați viața să-i învețe lecția pe care n-au vrut s-o învețe de la dumneavoastră.

”… orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii” (Evrei 12.11)